Arbori cu povesti

Comuna Nucșoara este atestată documentar în 1547, anul în care a fost menționată într-un document de împroprietărire emis de domnitorul Mircea Ciobanul.

Satul datează, însă, din vremea lui Basarab I, cel care numise aici o ceată de oșteni să păzească și vămuiască singura cale de legătură cu Transilvania pe unde se putea trece cu caii și cu mărfurile, peste Munții Făgăraș. Ceata de oșteni este împroprietărită cu terenurile din jur și se oganizează într-o obște de moșneni sau țărani liberi.

Comuna se află la marginea nordică a județului Argeș, la limita cu județul Brașov, pe cursul superior al Râului Doamnei, în Munții Făgăraș, în depresiunea subcarpatică Brădet-Nucșoara, în zona de contact a Munților Iezer cu Muscelele Argeșului.

Nucșoara, satul martir al rezistenței anticomuniste

Una dintre cele mai importante grupări de rezistenţă anticomunistă din România, „Haiducii Muscelului“, a fost la Nucșoara. Condusă de locotenentul Toma Arnăuțoiu și Colonelul Gheorghe Arsenescu, gruparea a avut cea mai îndelungată activitate, dar și cei mai mulți condamnați la moarte (16 oameni) și 93 condamnați la ani grei de detenție.

Mișcarea de rezistență a fost pusă la cale de „ofițeri deblocați din armată”, după ce comuniștii au ajuns la putere prin falsificarea alegerilor din 1946, cu susținerea armatei de ocupație sovietice.

Considerați „ofițeri cu origine nesănătoasă” pentru că erau simpatizanți ai Partidului Național Țărănesc și pentru că au fost decorați pe frontul de est, aceștia au fost excluși din armată. Colonelul Gheorghe Arsenescu si locotenentul Toma Arnăuțoiu au avut câteva întâlniri la București și au pus la cale formarea unei grupări de rezistență la Nucșoara, locul unde familia lui Iancu Arnăuțoiu, învățătorul satului, lider țărănist, tatăl lui Toma, se bucura de mare susținere.

În primăvara anului 1949 au racolat și alți adepți din Nucșoara, Corbi, Domnești, Pietroșani, Câmpulung, care au depus jurământ de credință în casa lui Gheorghe si a Elisabetei Rizea, vecini si prieteni cu familia Arnăuțoiu.

Grupul constituit a început să fie urmărit și 16 oameni s-au retras în munți, unde își organizaseră adăpost. Susținătorii din sat îi alimentau si le ofereau informații prin intermediul Elisabetei Rizea si a Marinei Chirca, principalii oameni de legătură.

La,,Haiducii Muscelului” sau ,,Partizanii Libertății” au aderat ofițeri, preoți, învățători, studenți și țărani. Au jurat pe Biblie și pe armă: credință față țară, față de Regele Mihai, față de conducătorii mișcării, pentru alungarea comuniștilor și a rușilor.

Nucșorenii, puși fiind să apere si să păzească aceste locuri, au avut un spirit de luptă și datorie față de țară neîncentat. Ei au crezut în sprijinul Occidentalilor până la moarte, neștiind că au fost abandonați prin Tratatul de la Yalta.

După 10 ani de rezistență, cu lupte grele, urmăriri, trădări, drame ale supraviețuirii, foamete și lipsuri, trăind în Munții Făgăraș și în păduri, supraviețuiesc doar patru adulți: Toma Arnăuțoiu, Petre Arnăuțoiu, Constantin Jubleanu, Maria Plop și un copil (Ioana, fata lui Toma Arnăuțoiu și a Mariei Plop, care s-a născut în grota de la Poienărei în anul 1956).

Toma și Petre Arnăuțoiu au fost capturați la 20 mai 1958, lângă satul Poienărei, trădați fiind de prietenul și susținătorul lor, Grigore Poenăreanu. În aceste condiții au fost nevoiți să spună unde au ascunzișul, apoi au cerut și celorlalți să se predea. După ce Maria Plop și fetița ei au coborât din grotă, Constantin Jubleanu a deschis foc asupra trupelor de Securitate, rănind un subofițer. În schimbul de focuri și bombardamentul de obuziere, acesta a fost fie ucis, fie s-a împușcat cu ultimul cartuș pentru a nu fi capturat. Nu înainte de a arunca pe foc notițele cu toți cei care au dat un ajutor mișcării, dar și cu poeziile scrise de el în toți anii de suferință. Notițele au ars pe jumătate, iar pe baza a ceea ce a rămas, s-au făcut peste o sută de arestări.

Bilanțul a fost tragic: 16 condamnați la moarte, executați în noaptea de 18-19 iulie la Jilava, începând cu Toma Arnăuțoiu. Alți 93 de oameni au fost condamnați la detenție și muncă silnică.

Sursă: O istorie povestită de Constantin Berevoianu, profesor de istorie, directorul Școlii Gimnaziale „Toma Arnăuțoiu” din Nucșoara.